Febra tifoidă – cauze, diagnostic și tratament

Febra tifoidă a înregistrat în 2025 un număr semnificativ de cazuri în România, afectând în special călătorii și persoanele din comunități vulnerabile. Simptomele inițiale – durere de cap, febră moderată și stare de rău – pot fi ușor confundate cu alte afecțiuni, însă evoluția rapidă spre complicații severe impune recunoașterea timpurie și tratamentul corect.

Cauzele și factorii de risc

Agentul patogen este Salmonella enterica serovar Typhi, o bacterie gram‑negativă transmisă prin ingestia de apă sau alimente contaminate cu materii fecale infectate.

Principalele căi de transmitere în România

• Consum de apă nefiltrată sau neclorurată din rețele publice defecte.
• Alimente preparate în condiții igienice slabe – în special salate, fructe crude și produse lactate nepasteurizate.
• Contact direct cu persoane infectate care nu respectă igiena personală.
• Călătorii în țări cu incidență ridicată a tifoidului și revenirea fără măsuri preventive.

Diagnosticul febrei tifoidă în 2025

Confirmarea se realizează prin combinarea semnelor clinice cu teste de laborator rapide și precise, reducând timpul de diagnostic de la săptămâni la câteva ore.

Teste de laborator recomandate

• Hemocultura – recoltarea sângelui pentru izolarea bacteriei; rezultatele apar în 24‑48 de ore și rămân metoda de aur.
• Testul Widal – serologic, utilizat ca suport, dar cu sensibilitate scăzută în stadiile incipiente.
• PCR (reacție de polimerizare în lanț) – detectează ADN‑ul Salmonella Typhi în probe de sânge sau fecale, oferind un diagnostic în câteva ore cu o precizie de peste 95 %.
• Teste rapide de antigen – disponibile în farmacii pentru screening; confirmarea se face prin hemocultură sau PCR.

Tratamentul febrei tifoidă în 2025

Scopul terapiei este eradicarea bacteriei și prevenirea complicațiilor. Datorită creșterii rezistenței la antibiotice, ghidurile locale recomandă regimuri adaptate profilului de rezistență al izolaților românești.

Antibiotice de primă linie (conform INSP)

• Ceftriaxonă 2 g intravenos, o dată pe zi, timp de 10‑14 zile – eficientă împotriva tulpinilor rezistente la ciprofloxacină.
• Azitromicină 1 g oral în prima doză, urmată de 500 mg zilnic pentru încă 6‑7 zile – opțiune pentru pacienții cu alergii la peniciline sau cefalosporine.
• Ciprofloxacină 500 mg oral, de două ori pe zi, 10‑14 zile – utilizată numai dacă testele indică sensibilitate, pentru a limita dezvoltarea rezistenței.

În cazurile severe se poate combina ceftriaxona cu azitromicina pentru a asigura o acoperire largă și a scurta spitalizarea.

Măsuri de susținere

• Rehidratare adecvată – soluții orale de rehidratare (SORS) sau perfuzii intravenoase în caz de deshidratare severă.
• Suplimentarea cu fier și vitaminele B12 și acid folic pentru corectarea anemiei asociate.
• Odihnă și monitorizarea zilnică a temperaturii pentru evaluarea răspunsului la tratament.

După finalizarea terapiei antibiotice, se recomandă un control clinic și, dacă este necesar, o hemocultură repetată pentru confirmarea sterilizării sângelui.

Prevenție

Prevenirea rămâne cea mai eficientă armă împotriva febrei tifoidă. Printre măsurile esențiale se numără:

• Consum exclusiv de apă filtrată sau îmbuteliată.
• Spălarea temeinică a fructelor și legumelor înainte de consum.
• Respectarea normelor de igienă în manipularea alimentelor, atât acasă, cât și în restaurante.
• Vaccinarea călătorilor care se îndreaptă spre zone cu incidență ridicată a tifoidului.

Acest articol are rol strict informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru diagnostic precis și tratament personalizat, te rugăm să te adresezi medicului curant.