Disfuncția erectilă este adesea privită exclusiv ca o problemă intimă. Mulți bărbați amână discuția cu medicul, încearcă suplimente sau atribuie dificultatea stresului, oboselii ori vârstei.

Un episod izolat poate apărea într-adevăr după o perioadă de stres, lipsă de somn, consum de alcool sau anxietate. Atunci când dificultatea de a obține sau menține erecția începe să se repete însă, problema merită evaluată medical.

Motivul este că erecția depinde de funcționarea coordonată a vaselor de sânge, sistemului nervos, hormonilor și mecanismelor psihologice. O modificare persistentă poate avea, prin urmare, cauze foarte diferite.

„Disfuncția erectilă nu trebuie redusă la ideea de performanță sexuală. La un pacient putem identifica factori vasculari sau metabolici, la altul o problemă hormonală, urologică ori psihologică, iar uneori cauzele se suprapun. Evaluarea urmărește tocmai să înțeleagă acest context”, explică Dr. Constantin Tiberiu Pîrvan, medic specialist urologie în cadrul Clinicii Prevencia.

Când putem vorbi despre disfuncție erectilă

Din punct de vedere medical, disfuncția erectilă este caracterizată prin incapacitatea persistentă de a obține sau menține o erecție suficientă pentru activitatea sexuală.

Nu orice episod înseamnă existența unei boli.

Diferența importantă este între o situație ocazională și o modificare care începe să se repete sau să persiste.

Un bărbat poate observa că:

• obține erecția mai greu decât înainte;
• erecția nu se menține suficient;
• rigiditatea este mai redusă;
• dificultatea apare la majoritatea contactelor sexuale;
• problema a apărut progresiv sau, dimpotrivă, brusc;
• există concomitent o scădere a dorinței sexuale;
• au apărut și simptome urinare sau pelvine.

În asemenea situații, problema nu ar trebui abordată automat prin alegerea unui tratament înainte de stabilirea cauzei.

De ce poate exista o legătură cu sănătatea cardiovasculară

Pentru producerea erecției este necesar un flux sanguin adecvat. Afecțiunile care modifică funcționarea vaselor de sânge pot afecta și acest mecanism.

Printre factorii asociați se numără:

• hipertensiunea arterială;
• diabetul;
• colesterolul crescut;
• obezitatea;
• fumatul;
• sedentarismul;
• bolile cardiovasculare.

Ghidurile European Association of Urology arată că disfuncția erectilă este asociată cu factori de risc cardiovascular și poate justifica, în anumite situații, evaluarea mai atentă a acestora.

Asta nu înseamnă că orice bărbat cu disfuncție erectilă are o boală cardiovasculară. Înseamnă însă că o problemă persistentă nu ar trebui analizată exclusiv prin prisma vieții sexuale, mai ales atunci când pacientul are diabet, hipertensiune, colesterol crescut, fumează sau prezintă alți factori de risc.

„În special la pacienții cu factori metabolici sau cardiovasculari, consultația este o oportunitate de a privi problema mai larg. Nu urmărim doar simptomul, ci și ceea ce ar putea contribui la apariția lui”, explică Dr. Constantin Tiberiu Pîrvan.

Diabetul poate influența funcția erectilă prin mai multe mecanisme

Diabetul este un exemplu relevant pentru complexitatea acestei probleme.

În timp, boala poate afecta atât vasele de sânge, cât și nervii. În plus, diabetul se poate asocia cu obezitate, hipertensiune și modificări ale profilului lipidic.

Toate acestea pot influența funcția erectilă.

De aceea, în funcție de istoricul pacientului și de analizele efectuate anterior, evaluarea poate include verificarea glicemiei sau a hemoglobinei glicozilate și a profilului lipidic.

Ghidurile europene includ acești parametri printre elementele care pot fi verificate în evaluarea de bază atunci când nu au fost determinați recent.

Este întotdeauna testosteronul de vină?

Nu.

Testosteronul are un rol important în funcția sexuală, însă asocierea automată dintre disfuncția erectilă și „testosteronul scăzut” este o simplificare.

Deficitul hormonal poate fi asociat și cu:

• scăderea libidoului;
• energie redusă;
• oboseală;
• modificări ale dispoziției;
• reducerea masei musculare;
• alte manifestări specifice.

În anumite situații, evaluarea medicală poate include măsurarea testosteronului total dimineața și, dacă există indicație, investigații hormonale suplimentare.

Administrarea testosteronului fără confirmarea unui deficit și fără evaluare medicală nu reprezintă însă o soluție generală pentru disfuncția erectilă.

Stresul și anxietatea pot avea un rol real

Faptul că o problemă poate avea o componentă psihologică nu o face mai puțin reală.

Stresul prelungit, anxietatea, depresia, problemele de cuplu și anxietatea legată de performanța sexuală pot influența funcția erectilă.

Uneori apare un mecanism circular.

După unul sau două episoade nereușite, bărbatul începe să anticipeze că situația se va repeta. Anxietatea crește, iar tocmai această presiune poate face erecția mai dificilă.

În alte cazuri există simultan o cauză organică și una psihologică. De aceea, separarea rigidă între „este fizic” și „este psihologic” nu descrie întotdeauna corect situația pacientului.

Ce legătură are urologia cu disfuncția erectilă

Evaluarea urologică devine cu atât mai relevantă atunci când problema erectilă apare împreună cu alte simptome genito-urinare.

Printre acestea se pot afla:

• jet urinar slab;
• dificultatea de a începe urinarea;
• urinări frecvente;
• treziri repetate noaptea pentru urinare;
• senzația că vezica nu s-a golit complet;
• durere pelvină;
• durere la ejaculare;
• sânge în urină;
• sânge în spermă;
• modificări apărute după anumite intervenții urologice.

La pacienții care prezintă asemenea manifestări, problema erectilă trebuie analizată împreună cu sănătatea tractului urinar și a prostatei.

Un material medical dedicat explică mai detaliat disfuncția erectilă și cauzele care necesită evaluare, inclusiv posibilele legături cu circulația sanguină, metabolismul, sistemul nervos, hormonii, medicația și afecțiunile urologice.

Și medicamentele pot influența funcția sexuală

Un alt aspect care trebuie discutat la consultație este tratamentul pe care pacientul îl urmează deja.

Unele medicamente pot contribui la apariția dificultăților erectile. Pot fi implicate, în funcție de pacient și de substanța administrată, anumite tratamente cardiovasculare, unele antidepresive sau alte medicamente utilizate în boli cronice.

Asta nu înseamnă că tratamentul trebuie întrerupt.

Oprirea pe cont propriu a unei terapii pentru hipertensiune, depresie sau o altă afecțiune poate avea consecințe importante.

Dacă există o legătură temporală între introducerea unui medicament și apariția simptomelor, informația trebuie discutată cu medicul. Acesta poate evalua dacă tratamentul are într-adevăr un rol și dacă există alternative potrivite.

Cum decurge evaluarea medicală

Prima parte a consultației este discuția.

Medicul va întreba când a apărut problema, dacă dificultatea este constantă sau ocazională, dacă există erecții spontane sau matinale, dacă s-a modificat dorința sexuală și dacă sunt prezente și alte simptome.

Contează și istoricul general:

• hipertensiune;
• diabet;
• colesterol crescut;
• boli cardiovasculare;
• intervenții chirurgicale;
• boli neurologice;
• tratamente medicamentoase;
• consum de alcool;
• fumat;
• nivelul de activitate fizică;
• stresul și starea psihologică.

Ghidurile europene recomandă ca evaluarea inițială să includă istoricul medical și sexual, examenul clinic și analiza factorilor metabolici și hormonali relevanți.

În funcție de caz, pot fi evaluate tensiunea arterială, glicemia sau HbA1c, profilul lipidic și testosteronul.

Investigațiile suplimentare nu sunt necesare tuturor pacienților. Ele sunt alese în funcție de ceea ce rezultă din evaluarea inițială.

De ce nu este indicat să începi direct cu „pastile pentru erecție”

Medicamentele folosite în tratamentul disfuncției erectile pot fi eficiente pentru mulți pacienți, dar existența lor nu elimină necesitatea diagnosticului.

Sunt două motive importante.

Primul este că tratamentul trebuie ales ținând cont de bolile pacientului și de medicamentele pe care acesta le utilizează deja.

Al doilea este că îmbunătățirea temporară a erecției nu explică motivul apariției problemei.

Dacă în spatele simptomului există diabet insuficient controlat, hipertensiune, boală vasculară, deficit hormonal sau o problemă urologică, cauza respectivă rămâne.

În plus, anumite combinații medicamentoase pot fi periculoase. De exemplu, medicamentele uzuale din clasa inhibitorilor PDE5 nu trebuie asociate cu nitrații utilizați pentru anumite afecțiuni cardiace, deoarece combinația poate determina o scădere importantă a tensiunii arteriale.

Acesta este încă un argument pentru evaluarea medicală înaintea automedicației.

Când ar trebui să mergi la medic

Nu este necesar să aștepți un anumit număr de luni pentru a solicita o evaluare.

Consultația este justificată mai ales atunci când problema:

• se repetă;
• persistă;
• se agravează progresiv;
• apare brusc fără o explicație evidentă;
• este însoțită de scăderea libidoului;
• apare împreună cu simptome urinare;
• este asociată cu durere pelvină sau durere la ejaculare;
• apare după o intervenție urologică;
• este prezentă la un pacient cu diabet, hipertensiune sau boală cardiovasculară;
• afectează semnificativ viața sexuală sau de cuplu.

În asemenea situații, un consult urologic poate reprezenta unul dintre punctele de pornire ale evaluării, în special atunci când există și simptome urinare, pelvine sau alte manifestări ale aparatului genito-urinar.

În cadrul Clinicii Prevencia din București sunt disponibile consultații de urologie, iar Dr. Constantin Tiberiu Pîrvan este unul dintre medicii specialiști care evaluează pacienți cu afecțiuni urologice și probleme de sănătate masculină.

În funcție de ceea ce rezultă din consultație, poate fi necesară și implicarea altor specialități, precum cardiologia, endocrinologia sau evaluarea psihologică.

Disfuncția erectilă poate fi un motiv pentru a verifica și restul sănătății

Pentru unii bărbați, simptomul care determină prezentarea la medic este dificultatea erectilă. Evaluarea poate scoate însă la iveală și alte probleme relevante: hipertensiune insuficient controlată, glicemie modificată, colesterol crescut, efecte adverse ale unui tratament sau simptome urologice care nu fuseseră discutate anterior.

Din acest motiv, abordarea strictă de tipul „am nevoie de ceva pentru erecție” poate rata o parte importantă a problemei.

Disfuncția erectilă poate avea soluții terapeutice diferite în funcție de cauză. Primul obiectiv este însă înțelegerea mecanismului care a dus la apariția simptomului.

Uneori cauza este predominant vasculară. Alteori poate fi metabolică, hormonală, neurologică, urologică sau psihologică. În multe situații există mai mulți factori simultan.

Acesta este principalul motiv pentru care disfuncția erectilă persistentă trebuie tratată ca o problemă medicală, nu doar ca una sexuală.