Fibromul uterin este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ginecologice, prezentă la aproximativ 70-80% dintre femei până la vârsta de 50 de ani. Majoritatea femeilor cu fibroame nici nu știu că le au, pentru că nu provoacă niciun simptom. Problema apare când fibromul crește, se multiplică sau se instalează într-o zonă care perturbă funcționarea normală a uterului. Atunci decizia devine mai complexă: operație sau supraveghere?
Ce este, de fapt, fibromul uterin
Fibromul (sau miomul uterin) este o tumoră benignă formată din celule musculare și țesut conjunctiv. Nu devine cancer și nu crește malign, dar poate cauza probleme reale în funcție de dimensiune și localizare.
Există trei tipuri principale, clasificate după poziția față de peretele uterin:
- Subseros, care crește spre exteriorul uterului
- Intramural, localizat în grosimea peretelui muscular
- Submucos, care proemină în cavitatea uterină, cel mai frecvent asociat cu sângerări abundente și probleme de fertilitate
Localizarea contează mai mult decât dimensiunea atunci când se pune problema tratamentului.
Când fibromul se monitorizează, fără intervenție
Majoritatea fibroamelor nu necesită tratament imediat. Dacă fibromul este descoperit întâmplător la o ecografie de rutină și nu produce simptome, medicul va recomanda, de regulă, o supraveghere periodică.
Criterii pentru monitorizare
- Fibromul este mic (sub 3-4 cm) și nu crește rapid
- Nu există sângerări anormale sau dureri pelvine
- Femeia se apropie de menopauză, perioadă în care fibroamele tind să se micșoreze natural din cauza scăderii estrogenului
- Fertilitatea nu este afectată
- Nu există compresie pe organele vecine (vezică urinară, rect)
Monitorizarea presupune ecografii la 6-12 luni pentru a urmări evoluția. Dacă fibromul rămâne stabil ani de zile, nu există niciun motiv medical să se intervină chirurgical.
Tratamentul medicamentos ca alternativă
Între monitorizare și operație există o zonă intermediară: tratamentul hormonal. Medicamentele nu elimină fibromul, dar pot controla simptomele.
- Contraceptivele hormonale reduc sângerările abundente
- Dispozitivul intrauterin cu levonorgestrel (spirala hormonală) diminuează hemoragiile la femeile cu fibroame mici, submucoase
- Analogii de GnRH (de exemplu, leuprolid) reduc temporar dimensiunea fibromului prin blocarea producției de estrogen, folosiți de obicei preoperator
- Ulipristal acetat a fost utilizat în Europa pentru fibroame simptomatice, deși prescrierea sa a fost restricționată din cauza riscurilor hepatice
Tratamentul medicamentos este o soluție pe termen scurt sau un pas pregătitor înainte de intervenție, nu o rezolvare definitivă.
Când fibromul se operează
Decizia chirurgicală nu se ia după dimensiunea fibromului pe hârtie, ci după impactul real asupra calității vieții și sănătății femeii.
Indicații clare pentru intervenție
- Sângerări uterine abundente care duc la anemie feriprivă severă, rezistentă la tratament medicamentos
- Dureri pelvine cronice sau dismenoree intensă care nu răspunde la analgezice
- Infertilitate cauzată de fibroame submucoase sau intramurale mari care deformează cavitatea uterină
- Avorturi spontane repetate asociate cu deformarea cavității uterine
- Compresie pe vezica urinară, cu urinări frecvente sau retenție urinară
- Compresie pe ureter, cu risc de hidronefroză
- Creștere rapidă a fibromului, mai ales la menopauză (situație care impune excluderea sarcomului uterin)
- Fibrom pediculat torsionat, care produce durere acută și necesită intervenție de urgență
Tipuri de intervenții chirurgicale
Nu toate operațiile pentru fibrom sunt la fel. Alegerea metodei depinde de numărul, dimensiunea și localizarea fibroamelor, dar și de dorința femeii de a păstra uterul.
- Miomectomia presupune extirparea fibromului cu păstrarea uterului. Este varianta preferată la femeile care doresc să rămână însărcinate. Se poate face laparoscopic, histeroscopic (pentru fibroame submucoase) sau prin laparotomie clasică, în funcție de complexitate.
- Histerectomia înseamnă îndepărtarea completă a uterului și este singura metodă care elimină definitiv riscul de recurență. Se recomandă femeilor care nu mai doresc sarcini și au fibroame multiple, simptomatice, sau când miomectomia nu este fezabilă tehnic.
- Embolizarea arterelor uterine (EAU) este o procedură minim invazivă, realizată de radiologul intervenționist. Se blochează fluxul sanguin spre fibrom, care se micșorează treptat. Nu este recomandată femeilor care planifică o sarcină.
- HIFU (ultrasunete focalizate de înaltă intensitate) distruge țesutul fibromatos prin căldură, fără incizie. Disponibilă în centre specializate, cu indicații precise.
Fibromul și sarcina: o situație specială
Fibroamele mici, subserose, nu afectează de obicei sarcina. Cele submucoase sau intramurale mari pot crește riscul de avort, naștere prematură sau prezentație vicioasă a fătului.
Miomectomia înainte de o sarcină planificată se recomandă atunci când fibromul deformează cavitatea uterină sau când există un istoric de avorturi spontane. Decizia se ia individualizat, împreună cu medicul ginecolog și, dacă este cazul, cu un specialist în fertilitate.
Ce întrebări să pui medicului înainte de a decide
Înainte de orice decizie terapeutică, este util să clarifici câteva aspecte esențiale:
- Care este localizarea exactă și dimensiunea fibromului?
- Simptomele mele sunt cauzate cert de fibrom sau pot exista alte cauze?
- Există risc de complicații dacă aleg monitorizarea?
- Ce tip de intervenție mi se potrivește în funcție de vârstă și dorința de a mai avea copii?
- Care sunt riscurile de recurență după miomectomie?
Fibromul uterin nu este o urgență în majoritatea cazurilor, iar decizia de a opera nu trebuie luată sub presiune. O a doua opinie medicală este întotdeauna o alegere înțeleaptă atunci când recomandările par contradictorii sau când simptomele sunt ușoare. Cel mai bun tratament este cel adaptat situației tale concrete, nu unui protocol general.
Notă: Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc sfatul unui specialist. Pentru situația ta specifică, consultă un specialist de specialitate.
