Ai observat o secreție vaginală modificată și nu știi dacă e vorba de vaginoză bacteriană sau de candidoză? Simptomele pot fi asemănătoare la început, dar cauzele și tratamentul sunt diferite. În rândurile de mai jos clarificăm pe înțelesul tuturor cum le deosebești și când e momentul să mergi la medic.

Ce sunt, de fapt, aceste două infecții vaginale

În mod normal, vaginul are o floră proprie de bacterii „bune”, în special lactobacili, care mențin un pH ușor acid și protejează zona intimă. Când echilibrul dintre aceste bacterii se strică, pot apărea infecții.

Vaginoza este o infecție în care anumite bacterii devin predominante față de lactobacili. Nu este o boală cu transmitere sexuală în sensul clasic, dar activitatea sexuală poate favoriza apariția ei. De multe, femeia nu știe exact ce a declanșat episodul.

Candidoza vaginală este o infecție provocată de o ciupercă microscopică, cel mai des Candida albicans. Această ciupercă trăiește de obicei în organism fără probleme, dar dacă imunitatea scade sau flora vaginală se modifică, poate „înflori” și da simptome supărătoare.

Ambele pot apărea la femei de orice vârstă activă sexual, inclusiv la gravide. Diferența mare este că una este cauzată de bacterii, cealaltă de o ciupercă, iar tratamentul este complet diferit.

Cum se manifestă vaginoza bacteriană față de candidoză

Ce le deosebește în viața reală nu sunt termenii medicali de pe buletinul de analize, ci ce simți tu zi de zi. Mulți medici povestesc că pacientele ajung la cabinet după săptămâni în care au încercat ovule „pentru candidoză” cumpărate din farmacie, deși problema era alta.

În infecția bacteriană, secreția este de obicei apoasă sau ușor lăptoasă, de culoare gri-albicioasă. Un detaliu care o trădează des este mirosul neplăcut, descris ca „de pește stricat”, mai accentuat după contact sexual sau în timpul menstruației.

În candidoză, secreția este de obicei albă, groasă, ca „brânza de vaci”, de cele mai multe, nu are miros puternic. Senzația dominantă este mâncărimea intensă, uneori însoțită de usturime locală și roșeață pronunțată a zonei vulvare.

Durerea la contact sexual poate apărea în ambele situații, dar în candidoză este legată mai ales de iritația și micile fisuri de la nivelul pielii. La infecția bacteriană, unele femei nu au deloc disconfort sau acuză doar o jenă vaginală vagă.

Și senzația la urinare poate face diferența. În candidoză, usturimea este mai mult externă, la nivelul vulvei iritate. Când este afectată uretra sau vezica urinară, usturimea apare în interior, ceea ce poate indica o altă problemă ce trebuie evaluată separat.

De ce apar și cine este mai expus

Un lucru frustrant pentru multe paciente este că nu identifică mereu un „vinovat” clar. De cele mai multe ori este vorba de un cumul de factori care schimbă echilibrul delicat al florei vaginale.

Pentru infecțiile bacteriene, factori favorizanți pot fi spălăturile vaginale interne, folosirea de săpunuri agresive sau parfumate în zona intimă, parteneri sexuali multipli sau schimbarea recentă a partenerului și lipsa prezervativului. Chiar și lenjeria sintetică, foarte strâmtă, purtată mult timp, poate menține o umiditate crescută și iritație locală.

În cazul candidozei, episoadele apar des după cure de antibiotice, pentru că acestea distrug și bacteriile „bune” care țin candida sub control. Diabetul zaharat, mai ales dacă este dezechilibrat, sarcina, oboseala prelungită sau alte situații în care imunitatea este mai slăbită cresc riscul de recurențe.

Contraceptivele hormonale, dispozitivele intrauterine sau lubrifianții nu sunt, în sine, cauze directe, dar la unele femei pot schimba ușor pH-ul vaginal și predispoziția la astfel de infecții. De aceea, ce nu creează probleme la o prietenă poate fi declanșator pentru altcineva.

Un mit frecvent este că doar persoanele cu o igienă precară fac aceste infecții. În realitate, întâlnim la fel de des episoade la femei foarte atente cu igiena, uneori chiar prea atente, care folosesc multe produse iritante în zonă.

Cum se pune diagnosticul și ce presupune tratamentul

În practică, foarte puține femei ajung la medic la primul episod. De obicei apar la control când simptomele se repetă sau când tratamentul luat „după ureche” nu și-a făcut efectul. Totuși, clarificarea diagnosticului nu este complicată.

Medicul ginecolog îți va adresa întrebări despre simptome, durata lor, tratamentele încercate și eventuali factori declanșatori, apoi va examina zona genitală. De regulă, ia și o probă de secreție pentru analiză microscopică sau pentru testare în laborator.

Uneori, un simplu test rapid în cabinet poate orienta diagnosticul, inclusiv prin măsurarea pH-ului vaginal. În infecția bacteriană, pH-ul este de obicei mai alcalin, în timp ce în candidoză rămâne adesea în limitele normale.

Tratamentul diferă clar. Pentru inflamația bacteriană se folosesc, de regulă, medicamente antibacteriene locale (ovule, geluri), în anumite situații, și tratament oral. Pentru candidoză se recomandă antifungice locale sau sistemice, în funcție de severitate și de frecvența recurențelor.

Este foarte important să nu amesteci aceste tratamente după propria intuiție. Un antifungic nu va rezolva o infecție bacteriană, iar un antibiotic local poate agrava candidoza prin dezechilibrarea suplimentară a florei.

Medicul poate discuta și despre măsuri de suport: probiotice vaginale sau orale, ajustarea contracepției, schimbări în rutina de igienă intimă. Nu toate sunt necesare la fiecare pacientă, se decid individual.

Când trebuie să mergi la medic și ce poți face tu

Mulți cititori întreabă: „Pot să tratez singură, măcar prima dată?”. Răspunsul onest este că, dacă este primul episod cu secreție modificată sau ai simptome mai puternice decât de obicei, un consult ginecologic este cea mai sigură variantă.

Există și câteva situații în care nu este bine să amâni deloc controlul și este indicată o evaluare rapidă:

  • ești însărcinată și observi secreție modificată sau miros neplăcut
  • ai dureri pelvine, febră sau stare generală foarte proastă
  • secreția este cu sânge în afara menstruației
  • ai avut un contact sexual neprotejat cu risc de boli cu transmitere sexuală
  • simptomele reapar de mai mult de 3 ori pe an, în ciuda tratamentelor

Acasă, până ajungi la medic, poți să eviți iritanții: nu face spălături vaginale interne, renunță la șervețele parfumate, deodorante intime și săpunuri puternice. Alege o lenjerie din bumbac, lejeră, și schimb-o des, mai ales dacă secreția este abundentă.

Contactele sexuale ar fi bine să fie protejate până la clarificarea diagnosticului. Chiar dacă nu este vorba neapărat de o boală cu transmitere sexuală, unele bacterii pot coloniza și partenerul, ceea ce favorizează recurențele.

Un alt mesaj important, mai ales în sarcină, este să nu folosești niciun tratament local sau oral fără acordul medicului ginecolog. Unele medicamente sunt sigure în anumite trimestre, altele nu, iar asta nu se vede dintr-o simplă reclamă sau recenzie de pe internet.

Întrebări frecvente

Poate trece de la sine o infecție vaginală de acest tip?

Uneori simptomele se pot diminua temporar, dar infecția să persiste și să reapară mai târziu. Fără diagnostic corect, riști recurențe, complicații sau mascarea altor boli. De aceea, un consult rămâne necesar.

Se transmite prin contact sexual?

Nu este încadrată clasic ca boală cu transmitere sexuală, dar activitatea sexuală poate favoriza apariția și reapariția ei. Uneori medicul poate recomanda și evaluarea sau tratamentul partenerului, mai ales în cazurile recidivante.

Ce se întâmplă dacă o las netratată în sarcină?

La gravide, infecțiile vaginale netratate se asociază cu un risc crescut de complicații obstetricale. De aceea, orice modificare de secreție în sarcină trebuie discutată cu medicul, care va alege tratamentul sigur pentru făt.

Oricât de tentant ar fi să cauți „ovulul minune” care a mers la o prietenă, fiecare infecție intimă are propriul ei mecanism și propriul tratament. Un consult scurt, cu un diagnostic clar, te scutește de multe luni de disconfort și de tratamente repetate, alese la întâmplare.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru simptome intime persistente sau îngrijorătoare, adresează-te medicului ginecolog sau medicului de familie, care te poate îndruma mai departe către specialist.