Ai primit analizele și la acid uric apare o steluță, dar tu nu ai avut niciodată dureri articulare. Te întrebi dacă trebuie tratat imediat sau doar urmărit. În rândurile de mai jos explicăm ce înseamnă acid uric crescut fără simptome, ce riscuri implică și cum decurge, de obicei, evaluarea medicală.

Ce înseamnă acid uric crescut, pe înțelesul tuturor

Acidul uric este o substanță pe care organismul o produce când „desface” anumite componente din alimente și din propriile celule, numite purine. O parte este eliminată prin rinichi, prin urină, iar o parte prin tubul digestiv.

Când analizele arată valori peste intervalul laboratorului, vorbim de hiperuricemie, adică un nivel crescut al acidului uric în sânge. Intervalele normale pot fi ușor diferite de la un laborator la altul, de aceea interpretarea se face mereu ținând cont de buletinul tău de analize și de contextul clinic.

Faptul că ai acidul uric crescut pe o analiză, dar nu ai dureri sau umflături articulare, poartă numele de hiperuricemie asimptomatică. Nu este același lucru cu guta, care este o formă de artrită dureroasă. Poți avea ani de zile valori crescute fără niciun simptom, iar mulți pacienți descoperă acest lucru întâmplător, la „analize de rutină” cerute de medicul de familie.

Totuși, chiar dacă nu doare nimic, merită văzut de ce este modificată această analiză și dacă există alte probleme asociate, în special la inimă și rinichi.

De ce poate fi crescut fără dureri articulare

Mulți se miră: „Dacă am acidul uric mare, de ce nu mă dor articulațiile?”. Pentru ca articulațiile să doară, cristalele de acid uric trebuie să se depună în ele și să declanșeze inflamația. Până acolo însă poate trece mult timp, iar organismul „tolerează” o perioadă valorile crescute.

Câteva situații frecvente care duc la creșterea acidului uric fără simptome sunt:

O alimentație bogată în carne roșie, organe, cârnați, mezeluri, fructe de mare, împreună cu consum de bere și alte băuturi alcoolice. Băuturile îndulcite cu sirop de porumb sau mult zahăr, mai ales cele tip suc carbogazos, pot crește și ele nivelul.

Excesul de greutate, tensiunea arterială mare, colesterolul și trigliceridele crescute, diabetul sau prediabetul se asociază des cu hiperuricemie. Medicii vorbesc aici de sindrom metabolic, un „pachet” de factori de risc care merg mână în mână.

Anumite medicamente, în special unele diuretice folosite în tratamentul hipertensiunii, pot ridica valorile acidului uric. La fel, o funcție scăzută a rinichilor face ca eliminarea să fie mai slabă și nivelul din sânge să crească.

Mai există și componenta genetică: în unele familii, aproape toți au acidul uric mai sus decât media, fără o cauză evidentă. Asta nu înseamnă automat boală, dar poate însemna un risc mai mare de gută sau de pietre la rinichi de-a lungul vieții.

Chiar dacă nu ai dureri articulare acum, un nivel crescut, mai ales dacă persistă, se asociază cu un risc mai mare de: atacuri viitoare de gută, calculi renali (pietre), afectare renală cronică și evenimente cardiovasculare. De aceea medicii nu ignoră această analiză, ci o iau ca pe un semnal că trebuie privită imaginea de ansamblu.

Ce analize și controale poate recomanda medicul

În practică, traseul începe aproape mereu la medicul de familie, care vede buletinul de analize și decide ce urmează. De regulă, primul pas este să confirme dacă valorile sunt într-adevăr crescute, repetând analiza după o perioadă, eventual cu o pregătire mai atentă înainte (fără alcool, fără excese alimentare în zilele anterioare).

În același timp, medicul se uită la întregul profil: glicemie, colesterol, trigliceride, enzime hepatice, dar și la funcția renală (creatinină, uree, un calcul al filtrării glomerulare). Un sumar de urină poate arăta dacă există urme de sânge sau cristale care sugerează risc de pietre.

Măsurarea tensiunii arteriale și evaluarea greutății, cu un calcul simplu al indicelui de masă corporală, fac parte din același tablou, pentru că nivelul crescut al acidului uric se leagă frecvent de probleme cardiovasculare.

În funcție de rezultate, medicul de familie te poate îndruma la un medic internist, reumatolog sau nefrolog. Un reumatolog e mai vizat dacă există și dureri sau umflături articulare, iar un nefrolog dacă apar semne de afectare renală sau episoade de colică renală.

Ecografia abdominală sau renală poate fi recomandată pentru a căuta calculi sau alte modificări. Nu toți pacienții au nevoie de investigații avansate; multe decizii se iau doar din discuție, control clinic și analize de sânge și urină.

Cum se abordează, de obicei, hiperuricemia asimptomatică

Când vorbim de acid uric crescut fără simptome, ghidurile medicale recomandă, în general, prudență: nu se sare direct la tratament medicamentos de lungă durată, dacă nu există alte motive serioase. Primul front de lucru este stilul de viață.

Schimbări de stil de viață care chiar ajută

Nu există „dietă perfectă”, însă câteva măsuri au arătat că pot stabiliza sau reduce nivelul acidului uric:

  • hidratare constantă, ideal apă, pentru a ajuta rinichii să elimine acidul uric;
  • limitarea cărnii roșii, a organelor, mezelurilor și a porțiilor foarte mari de carne la o singură masă;
  • reducerea alcoolului, în special a berii, și evitarea „băuturilor de weekend” în exces;
  • evitarea băuturilor carbogazoase foarte dulci și a deserturilor zilnice;
  • scădere în greutate, chiar și modestă, dacă ai kilograme în plus, plus mișcare regulată, adaptată stării tale.

În schimb, nu ajută curele de slăbire foarte drastice sau postul prelungit, care pot crește temporar acidul uric. Nici suplimentele „pentru detox” luate după ureche nu sunt o soluție; unele pot chiar suprasolicita rinichii.

Când se iau medicamente pentru scăderea acidului uric

Medicamentele care scad acidul uric se folosesc, de obicei, când există deja atacuri de gută, pietre la rinichi legate de acidul uric sau o boală renală importantă în contextul unor valori mult crescute. Decizia aparține medicului, nu se ia după un singur buletin de analize.

Aceste tratamente sunt gândite pe termen lung și necesită monitorizare periodică a analizelor. De aceea, automedicația cu „ce a mers la un prieten” nu e o idee bună. În multe cazuri, un stil de viață adaptat plus controlul factorilor de risc cardiometabolici sunt suficienți, cu monitorizare periodică.

Când trebuie să mergi la medic și ce poți face până atunci

Dacă pe buletin apare acid uric crescut, dar te simți bine, nu este o urgență pentru 112. Totuși, nu e bine nici să amâni la nesfârșit. Un consult la medicul de familie, în câteva săptămâni, cu toate analizele la tine, este un pas rezonabil.

Există însă situații în care trebuie să mergi rapid la medic sau la camera de gardă. Semnele care ridică semne de întrebare sunt:

  • durere articulară bruscă, intensă, mai ales la degetul mare de la picior, cu roșeață și umflătură;
  • dureri puternice în zona rinichilor (în flanc), eventual cu greață sau vărsături;
  • urină roșiatică sau cu sânge vizibil;
  • febră înaltă, frison, stare generală foarte proastă;
  • scăderea urinii emise într-o zi sau umflarea bruscă a picioarelor și gleznelor.

Până ajungi la medicul de familie, poți începe, treptat, cu mici schimbări: mai multă apă, puțin mai puțină carne roșie în farfurie, o plimbare în plus seara. Nu trebuie să schimbi tot regimul dintr-odată, dar orice pas constant ajută pe termen lung.

Când ajungi la consult, spune-i medicului dacă ai rude apropiate cu gută, pietre la rinichi, infarct sau accident vascular la vârste mai tinere. Îl ajută să înțeleagă mai bine cât de atent trebuie urmărit nivelul acidului uric în cazul tău.

Întrebări frecvente

Poate să revină la normal acidul uric doar cu dietă și hidratare?

La multe persoane cu creșteri moderate și fără alte boli asociate, modificările de alimentație, scăderea în greutate și hidratarea bună pot stabiliza sau chiar normaliza nivelul. E nevoie însă de consecvență și monitorizare periodică a analizelor.

Dacă am acid uric crescut, dar fără dureri, îmi trebuie tratament toată viața?

Nu neapărat. Hiperuricemia asimptomatică se tratează cu medicamente doar în anumite situații, stabilite de medic, de exemplu dacă există boală renală sau episoade de pietre. De multe ori se recomandă doar schimbări de stil de viață și urmărire.

Ce fel de dietă e recomandată când ai acidul uric mare?

În general, o alimentație apropiată de dieta mediteraneană: mai multe legume, fructe în cantități rezonabile, lactate slabe, pește, carne slabă în porții moderate, mai puține mezeluri, carne roșie, organe și alcool. Regimul exact se discută cu medicul sau nutriționistul.

Mulți află de hiperuricemie întâmplător, la un set de analize „de început de an” sau pentru fișa la serviciu. Merită privit acest rezultat ca pe un semnal că e momentul să verifici și restul factorilor de risc, poate, să ajustezi câteva obiceiuri, înainte să apară durerea sau complicațiile.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește un consult medical. Pentru interpretarea analizelor și recomandări adaptate ție, discută cu medicul de familie sau cu un medic internist.