Te trezești noaptea cu o durere bruscă în degetul mare de la picior, articulația e umflată și nu suporți nici cearșaful. Mulți se gândesc imediat la gută, dar diagnosticul nu se pune doar „din ochi”. În continuare, explicăm cum confirmă medicul cauza unui astfel de atac dureros și ce analize sunt, de fapt, utile.

Cum se prezintă, de obicei, un atac articular dureros

Un atac articular acut apare, de regulă, brusc, în câteva ore. Articulația se umflă, devine roșie sau vineție, pielea e caldă și atinsul doare foarte tare. Mulți pacienți povestesc că nu suportă nici șoseta, nici cearșaful peste picior.

Cel mai des este afectat degetul mare de la picior, dar poate fi implicat și glezna, genunchiul, încheietura mâinii sau cotul. Durerea e intensă, mai ales în primele 24 de ore, apoi începe să se mai domolească, chiar dacă umflătura persistă câteva zile.

Pe lângă durere, pot apărea febră ușoară, stare de oboseală sau frisoane. Aici apare confuzia: aceste semne pot sugera o infecție articulară, care este o urgență reală, sau o inflamație de altă cauză. Doar medicul, după consult și analize, poate spune ce se întâmplă.

O situație frecventă în România: durerea apare în weekend sau seara, iar pacientul caută pe telefon dacă trebuie să meargă la urgență sau să aștepte până la medicul de familie. Câteva repere clare pot ajuta, iar medicii le iau în calcul și la consultație.

Ce verifică medicul la prima consultație

La prima vizită, fie la camera de gardă, fie la medicul de familie sau la reumatolog, discuția începe cu istoricul simptomelor. Medicul întreabă când a început durerea, ce articulații au fost implicate, dacă au mai existat episoade similare și cât au durat.

Contează mult și alte informații: consumul de alcool sau carne grasă în zilele anterioare, medicamente folosite (de exemplu, anumite diuretice pentru tensiune), boli de rinichi, obezitate sau istoric de boală similară în familie. Toate acestea cresc probabilitatea ca atacul să fie legat de depunerea cristalelor de acid uric.

La examenul fizic, medicul se uită atent la articulația dureroasă: cât de mare e umflătura, dacă pielea e roșie, dacă poți mișca puțin articulația sau nu deloc. Verifică și alte încheieturi și pielea, pentru noduli subcutanați sau depozite întărite, care pot apărea în forme mai vechi de boală.

În același timp, medicul trebuie să excludă alte cauze: traumatisme, infecții articulare (artrită septică), așa-numita pseudogută (o altă formă de depunere de cristale), crize de artrită reumatoidă sau inflamarea unei burse. De aici vine și nevoia de analize și uneori de puncție articulară.

Analize care susțin diagnosticul de gută

Primul lucru la care se gândește lumea este analiza de sânge pentru acid uric, numită și uricemie. Nivelul crescut de acid uric susține diagnosticul, dar nu îl confirmă singur. La unii pacienți, în mijlocul unui atac, valoarea poate fi normală, iar între crize poate crește din nou.

De aceea, un rezultat cu steluță la acid uric nu înseamnă automat boală, iar o valoare normală nu o exclude. Medicul interpretează analiza în contextul simptomelor, al altor rezultate și al istoricului tău medical.

Pe lângă acidul uric, se mai verifică de regulă viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) și proteina C reactivă (CRP), care arată inflamația din organism. Aceste valori tind să fie crescute în timpul unui atac, dar ele se modifică și în multe alte boli inflamatorii sau infecțioase.

Hemoleucograma (analiza de sânge „de bază”) poate arăta semne de infecție sau alte probleme de fond. De multe, medicul cere și teste pentru funcția rinichilor, pentru că aceștia elimină acidul uric, iar o boală renală poate întreține atacurile.

În practică, pacienții ajung deseori cu rezultatele pe telefon, pline de steluțe, și încearcă să le interpreteze singuri. E bine de știut că diagnosticul nu se pune doar pe analize de sânge, chiar dacă acestea sunt un indiciu important.

Investigații care clarifică definitiv cauza durerii

Investigația considerată „standardul de aur” pentru confirmare este analiza lichidului din articulație. Procedura se numește artrocenteză sau puncție articulară și presupune aspirarea unei mici cantități de lichid cu un ac, sub condiții sterile.

Sună neplăcut, dar durează puțin, în multe cazuri, se face cu anestezie locală. Lichidul extras este trimis apoi la laborator, unde se caută cristale de acid uric la microscop și se verifică dacă există bacterii. Găsirea cristalelor confirmă practic diagnosticul, iar absența bacteriilor exclude o infecție articulară.

Nu tuturor pacienților li se face puncție, mai ales dacă tabloul este foarte tipic și există deja episoade vechi. Dar în situațiile neclare, la primul atac sau când e suspiciune de infecție, medicul reumatolog sau ortopedul o poate recomanda ferm.

Ecografia articulară este o altă investigație tot mai folosită. Medicul poate vedea semne specifice de depunere de cristale pe suprafața cartilajului sau în jurul articulației. Avantajul este că nu iradiază, este nedureroasă și permite evaluarea mai multor articulații în aceeași ședință.

Radiografia clasică este mai utilă în formele vechi, când pot apărea modificări ale oaselor și articulațiilor. În stadiile incipiente, radiografia poate fi normală, chiar dacă pacientul are deja crize dureroase. În unele centre se folosește și tomografia cu energie duală, dar în România investigația nu este încă standard pentru toți pacienții.

În funcție de toate aceste date, medicul pune diagnosticul și stabilește dacă este vorba de primul atac sau de o formă deja cronică, cu depuneri la mai multe articulații.

Când e urgență și când e suficient un consult programat

Nu orice durere de articulație înseamnă că trebuie să mergi imediat la UPU. Totuși, există câteva semne la care medicii recomandă să nu aștepți:

  • durere foarte intensă, care a apărut brusc și nu te lasă să pui piciorul jos
  • febră mare, frisoane sau stare generală foarte proastă
  • articulația este extrem de caldă, roșie și nu poate fi mișcată deloc
  • antecedente de infecții articulare sau proteze articulare în zonă
  • boli grave asociate (diabet necontrolat, tratamente imunosupresoare)

În astfel de situații, prezentarea la urgență este justificată, pentru că trebuie exclusă rapid o infecție articulară. Tratamentul întârziat pentru o astfel de infecție poate lăsa sechele importante.

Dacă durerea este suportabilă, fără febră mare și te poți mișca, deși cu disconfort, poți suna mai întâi medicul de familie. El te poate îndruma către reumatolog sau medic internist, cu bilet de trimitere. E util să ai la tine istoricul de analize, inclusiv valori mai vechi ale acidului uric, dacă le găsești în email sau în aplicațiile laboratoarelor.

După confirmarea diagnosticului, urmează discuția despre tratament pentru atacul acut și despre cum se controlează boala pe termen lung, pentru a preveni noi episoade. Nu începe și nu opri tratamentul după sfatul prietenilor; schema se alege personalizat, în funcție de analize, rinichi, alte boli și medicamentele pe care le iei deja.

Întrebări frecvente

Poți avea gută cu acid uric normal în sânge?

Da, în timpul unui atac, o parte din acidul uric este deja depus în articulație, astfel că valoarea din sânge poate ieși normală. Medicul ia în calcul și simptomele, alte analize, la nevoie, analiza lichidului articular.

Se vede boala la radiografie de la primul atac?

Nu neapărat. Modificările tipice pe radiografie apar, de obicei, după ani de evoluție. În primele episoade, radiografia poate fi normală, motiv pentru care medicii se bazează mai mult pe ecografie, analize de sânge și puncția articulară.

Am avut un singur atac dureros, trebuie să iau tratament toată viața?

Decizia se ia individual. Uneori, după un singur episod și corectarea factorilor de risc, nu mai apar crize ani la rând. În alte cazuri, medicul recomandă tratament de fond. Discută opțiunile cu reumatologul sau medicul internist.

Un atac articular acut poate fi una dintre cele mai intense dureri trăite, iar tentația de a pune singur diagnosticul după câteva căutări pe telefon este mare. Un consult bine făcut și câteva investigații țintite fac însă diferența între o bănuială și un diagnostic clar, pe baza căruia poți lua decizii informate pentru anii care urmează.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru dureri articulare intense sau repetate, discută cu medicul de familie sau cu un medic reumatolog, care poate recomanda investigațiile potrivite în cazul tău.