Te uiți în oglindă, îți luminezi gâtul cu lanterna telefonului și vezi niște puncte alb-gălbui în amigdale, ca niște pietricele. Uneori îți miroase gura, deși te speli pe dinți. De multe ori este vorba despre dopurile cazeoase. Îți explic cum apar, ce înseamnă și când trebuie mers la medic.

Ce sunt dopurile cazeoase, pe înțelesul tuturor

Când vorbim de aceste „pietricele în amigdale”, ne referim la mici formațiuni alb-gălbui sau gălbui, care se adună în găurelele naturale ale amigdalelor, numite cripte. Le poți vedea ca niște puncte sau bucățele moi, uneori tari, lipite de amigdală.

Medicii le spun tonsilolite sau pietre amigdaliene. Sunt formate din resturi de mâncare, celule moarte, salivă și bacterii, care se usucă și se compactează. De aici și aspectul lor ca de brânză sfărâmicioasă sau chiar ca o piatră mică, dacă stau acolo mult timp.

Amigdalele sunt parte din sistemul imunitar și acționează ca un „filtru” pentru ceea ce intră prin gură și nas. Tocmai pentru că au aceste cripte, la unele persoane acolo se pot aduna resturi. Nu toți cei cu amigdale mari sau cu infecții în gât fac astfel de formațiuni, dar apar destul de frecvent.

De ce apar și cine e mai predispus

De obicei, dopurile cazeoase apar la persoane care au amigdale cu multe cripte adânci, numite popular amigdale „criptice”. În aceste mici adâncituri se blochează cu ușurință resturi de mâncare și bacterii. În timp, se usucă și se întăresc.

E mai probabil să ai problema asta dacă ai avut amigdalite repetate în copilărie sau la vârsta adultă. Inflamațiile repetate lasă amigdalele mai neregulate, cu mai multe găurele în care se pot forma aceste acumulări.

Mai contribuie și alți factori: o igienă orală mai puțin riguroasă, respirația pe gură (de exemplu când ai nasul înfundat cronic), fumatul, un consum crescut de lactate la unele persoane, dar și refluxul gastroesofagian, care poate irita gâtul. Nu înseamnă că cine are acești factori va face sigur pietricele, dar combinația crește riscul.

Mulți pacienți povestesc că observă problema după ce au slăbit sau după ce au început să își verifice mai atent gâtul, nu neapărat după un episod acut de infecție. De fapt, la unii oameni, aceste formațiuni există de ani de zile, dar rămân mici și trec neobservate.

Cum îți dai seama că ai aceste „pietricele” și când e motiv de îngrijorare

Cel mai deranjant simptom este, pentru mulți, mirosul neplăcut al respirației, chiar dacă se spală regulat pe dinți. Când un astfel de dop se desprinde, poate elimina un miros foarte puternic, sulfuriu, tocmai din cauza bacteriilor și a materialului descompus din el.

În rest, simptomele sunt destul de nespecifice: senzația de corp străin în gât, nevoia de a tuși sau de a „dârdâi” gâtul ca să scapi de ceva, uneori o jenă ușoară la înghițit. Unii oameni își dau seama doar când simt în gură o bucățică mică, sfărâmicioasă, cu miros urât, care a căzut singură.

De multe, gâtul nu este foarte roșu, nu apare febră, iar analizele de sânge pot fi normale. Tocmai de aceea, situația creează confuzie: pacientul se simte altfel bine, dar îl deranjează respirația urât mirositoare și senzația aceea în gât.

Există însă și semne care nu se potrivesc cu un simplu dop și care cer consult medical cât mai repede. Dacă apar, nu sta să urmărești acasă:

  • durere puternică în gât, mai ales pe o singură parte
  • febră mare, frisoane, stare generală foarte proastă
  • greutate la deschis gura sau la înghițit saliva
  • umflarea vizibilă a unei părți a gâtului sau a gâtului la exterior
  • dificultăți de respirație, voce „înecată” sau senzație că nu poți înghiți deloc

Aceste manifestări pot anunța un abces lângă amigdală sau alt tip de infecție serioasă, care nu are legătură directă cu simpla prezență a unor pietricele și trebuie văzută urgent la ORL sau la camera de gardă.

Cum se tratează și ce poți face acasă

La mulți pacienți, aceste formațiuni nu necesită tratament agresiv. Medicul ORL poate confirma diagnosticul uitându-se în gât cu o lampă, uneori, cu un instrument mic sau o cameră. Dacă formațiunile sunt mari sau deranjante, le poate scoate delicat în cabinet.

În anumite cazuri, se fac spălături ale amigdalelor sau proceduri de tip criptoliză (netezirea și „închiderea” unei părți din cripte cu ajutorul laserului sau radiofrecvenței). Pentru cazurile severe, cu amigdalite repetate și pietricele frecvente, medicul poate discuta inclusiv varianta de amigdalectomie, adică îndepărtarea amigdalelor.

Acasă, ce poți face ține mai mult de confort și de prevenirea reapariției frecvente. Nu încerca să scoți dopurile cu bețișoare de urechi, agrafe sau alte obiecte ascuțite. Riști să rănești amigdală, să provoci sângerare sau infecții.

În schimb, medicii recomandă de obicei măsuri blânde, care, chiar dacă nu „vindecă” problema, o pot ține sub control:

  • igienă orală riguroasă, cu periaj de două ori pe zi și curățarea limbii
  • gargare cu apă sărată sau soluții antiseptice recomandate de medic
  • hidratare bună, ca să nu fie gura și gâtul foarte uscate
  • renunțarea la fumat sau reducerea lui, dacă este cazul
  • control ORL dacă formațiunile apar des sau mirosul persistă

Unii pacienți reușesc să elimine spontan aceste formațiuni doar prin tuse, strănut sau gargare mai energice. Chiar dacă e tentant să „vânezi” fiecare punct alb în oglindă, important este să nu traumatizezi zona și să ceri părerea unui ORL-ist dacă te deranjează frecvent.

Întrebări frecvente

Se pot transforma dopurile cazeoase în cancer?

Nu, aceste formațiuni în sine nu se transformă în cancer. Totuși, dacă observi o amigdală vizibil mai mare decât cealaltă, leziuni care nu trec sau ganglioni măriți la gât, mergi la ORL pentru un control complet.

Pot scoate singur pietricelele din amigdale?

Multe persoane reușesc să le elimine prin gargare sau tuse, fără să umble direct la ele. Introducerea de bețișoare, scobitori sau alte obiecte în gât nu este o idee bună și poate provoca răni sau infecții.

Revin dopurile după scoaterea amigdalelor?

Dacă amigdalele sunt îndepărtate complet, formațiunile specifice amigdalelor nu mai apar. Totuși, respirația urât mirositoare poate avea și alte cauze, cum ar fi probleme dentare sau gastrice, care trebuie evaluate separat.

Multe griji legate de aceste formațiuni vin din faptul că pacientul le descoperă singur, se sperie și apoi găsește termeni medicali complicați pe internet. Un consult ORL scurt, în care cineva îți explică limpede ce vezi acolo, valorează mai mult decât ore întregi de căutări.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Dacă te supără simptomele sau ai semne de alarmă, discută cu medicul de familie sau cu un medic ORL.