Ești acasă cu cineva care are sondă urinară, te uiți la pungă și vezi că rămâne goală, deși trec ore. Poate părea un detaliu tehnic, dar uneori este o urgență. Îți explic ce înseamnă când sonda nu mai drenează urină, ce poți verifica singur și când trebuie să suni rapid echipa medicală sau la 112.
Când lipsa urinei pe sondă este motiv real de îngrijorare
O sondă urinară (cateter vezical) este un tub subțire introdus prin uretră în vezică, conectat la o pungă de colectare. În mod normal, urina ar trebui să curgă lent, dar constant, în funcție de cât lichid bea persoana și de funcția rinichilor.
Când sonda nu mai drenează urină, sunt două mari situații posibile. Fie rinichii nu mai produc aproape deloc urină, fie există un blocaj pe traseu: în interiorul sondei sau la nivelul vezicii. De la exterior, tu vezi același lucru: punga rămâne goală.
Blocajul de sondă este frecvent și apare mai ales la pacienții cu sânge în urină, cu infecții urinare, cu pietriș sau cu sedimente. La mulți pacienți, semnul clasic este senzația de vezică foarte plină, durere în partea de jos a abdomenului și uneori urină care se prelinge pe lângă sondă, prin uretră sau pe lângă cateter.
Dacă persoana nu simte bine durerea, cum se întâmplă uneori la vârstnici sau la pacienți cu demență, poți observa agitație, transpirații, neliniște, refuzul de a sta întins. În același timp, punga rămâne aproape goală, deși înainte se umplea regulat. Aici deja vorbim de o situație care nu trebuie amânată.
Ce poți verifica singur, în siguranță, atunci când nu mai curge urina
Înainte să intri în panică, există câteva lucruri simple și sigure pe care le poți verifica acasă, fără să atingi efectiv sondarea în uretră sau balonașul care o fixează în vezică.
Gândește-te la un aparținător care are grijă de tatăl lui imobilizat la pat. Dimineața vede că punga este aproape goală, deși peste noapte de obicei se umple. Nu îl doare în mod evident, dar pare neliniștit. Înainte să sune medicul, poate parcurge câțiva pași simpli.
- Verifică dacă tubul nu este îndoit, răsucit sau prins sub corp ori sub marginea patului.
- Asigură-te că punga de colectare este poziționată mai jos decât vezica (adică mai jos decât nivelul bazinului), nu agățată prea sus sau pusă la același nivel.
- Uită-te dacă punga nu este deja plină până sus și trebuie golită, pentru ca urina să mai poată curge.
- Verifică punctele de conexiune: tubul trebuie să fie bine înfipt în pungă, fără să fie desprins sau înfundat cu secreții la capăt.
- Ajută persoana să își schimbe ușor poziția în pat sau din scaun în pat; uneori, o anumită postură îndoaie tubul la nivelul coapsei sau abdomenului.
După ce ai verificat toate acestea, așteaptă aproximativ 20-30 de minute, dacă persoana nu are dureri puternice. Uneori, simpla îndreptare a unui cot al tubului sau repoziționarea pungii face ca urina să înceapă să curgă din nou.
Ceea ce nu este sigur să faci acasă: nu trage de sondă, nu încerca să o scoți, nu introduce nimic în interiorul ei și nu o clăti cu seringi fără indicația unui medic sau a unei asistente. Astfel de manevre pot provoca leziuni ale uretrei sau vezicii și pot agrava o eventuală infecție.
Semne de alarmă la care trebuie să reacționezi rapid
Există câteva situații în care nu mai aștepți să vezi dacă își revine și nu te limitezi la verificări de poziție. Atunci când sonda nu mai drenează urină și apar simptome de alarmă, discuția se schimbă.
- Durere intensă în partea de jos a abdomenului, senzație de presiune puternică sau „burta tare”, cu punga de sondă aproape goală.
- Urina se scurge pe lângă sondă, pe sub pacient sau pe lângă cateter, dar nu ajunge în pungă.
- Sânge în cantitate mare în urină sau cheaguri vizibile, urmate de oprirea completă a debitului.
- Febră mare, frisoane, stare de rău generală, confuzie la un pacient cu sondă care brusc nu mai are urină în pungă.
- Lipsa completă a urinei mai mult de 2-3 ore la o persoană care bea lichide și la care până atunci punga se umplea regulat.
În aceste situații, este indicat să contactezi rapid echipa medicală care urmărește pacientul: medicul urolog, medicul de familie, serviciul de îngrijiri la domiciliu, dacă simptomele sunt intense, direct serviciul de urgență la 112. O retenție urinară prelungită poate duce la afectarea vezicii, în timp, a rinichilor.
La pacienții foarte vârstnici sau cu boli neurologice, semnele pot fi mai șterse. Poate nu spun că îi doare, dar devin brusc agitați, se zbat în pat, transpiră sau se plâng vag de „burtă”. Asocierea acestor semne cu punga de sondă goală ar trebui să ridice un semn de întrebare.
Cui te adresezi și ce se întâmplă, de obicei, când ajungi la medic
Nu este întotdeauna clar pentru aparținători dacă trebuie sunat medicul de familie, urologul, asistenta de îngrijiri la domiciliu sau direct 112. De regulă, dacă nu există durere puternică, sânge în cantitate mare sau febră, poți începe prin a contacta medicul care a recomandat sonda sau echipa care vine la domiciliu.
Mulți pacienți din România au acasă un număr de telefon de la serviciul de îngrijiri medicale la domiciliu. O asistentă poate veni să verifice sonda, să o schimbe sau să o perfuzeze, dacă acest lucru este inclus în planul de îngrijire stabilit cu medicul urolog sau de familie.
Când simptomele sunt severe, mai ales în afara programului de cabinet, mersul la camera de gardă sau apelul la 112 este justificat. Acolo, medicul poate verifica dacă blocajul este la nivelul sondei sau dacă există o problemă mai sus, la nivelul vezicii sau rinichilor.
În spital, intervențiile obișnuite pot include schimbarea sondei cu una nouă, spălarea vezicii pentru îndepărtarea cheagurilor sau a sedimentelor, recoltarea de analize de sânge și urină, dacă este nevoie, ecografie. Pentru pacient și familie poate părea mult zgomot pentru „o sondă înfundată”, dar pentru medic este o ocazie să verifice și cauza de fond: infecție, prostată mărită, pietre, tumori sau alte probleme.
Este bine să ai la îndemână, când ajungi la medic, informații precum data montării sondei, tipul de sondă (dacă le ai notate de la externare), tratamentele cronice ale pacientului și dacă anterior au mai fost episoade când sonda nu a mai funcționat corect.
Cum poți reduce riscul ca sonda să se blocheze din nou
Nu poți controla tot, dar sunt câteva măsuri simple care scad șansa ca, la scurt timp, sonda să nu mai dreneze urină. Aceste obiceiuri țin mai ales de igienă, hidratare și manipularea corectă a sistemului.
Hidratarea adecvată ajută la menținerea unui flux de urină suficient de mare ca să „spele” interiorul sondei și să reducă depunerea de sedimente. Evident, cantitatea de lichide trebuie adaptată la indicațiile medicului, mai ales la pacienții cu insuficiență cardiacă sau renală, unde există restricții.
Igiena zonei din jurul uretrei și a porțiunii externe a sondei scade riscul de infecție, care poate favoriza apariția depozitelor. Spălarea delicată, o dată sau de două ori pe zi, cu apă și săpun blând, este de obicei suficientă, dacă medicul nu a recomandat altfel.
Poziționarea corectă a tubului și pungii, fără îndoiri și fără a trage de sondă, este un detaliu aparent mărunt, dar foarte important. Punga nu trebuie să fie plină până sus, se golește înainte de a deveni grea. De asemenea, tubul nu se prinde foarte strâns de coapsă sau abdomen, pentru a permite mișcări ușoare fără a-l îndoi.
Un alt aspect este schimbarea periodică a sondei, la intervalele recomandate de medic. Lăsată prea mult timp, sonda are tendința să se „îmbătrânească”: apar depuneri pe interior, materialul se poate altera și blocajele devin mai frecvente. Dacă episoadele de blocaj se repetă des, medicul urolog poate discuta și alte variante de drenaj, cum ar fi o sondă montată direct în vezică, prin piele (sondă suprapubiană).
Întrebări frecvente
Nu mai curge urina pe sondă de câteva ore, dar persoana nu acuză dureri. Ce fac?
După ce verifici îndoiturile, poziția pungii și o eventuală punga plină, poți aștepta 20-30 de minute dacă starea generală este bună. Dacă punga rămâne goală sau situația se repetă frecvent, anunță medicul sau echipa de îngrijiri.
Pot să scot singur sonda dacă mă jenează și nu mai curge urina?
Nu. Sonda are un balonaș umflat în interiorul vezicii, care trebuie dezumflat înainte de extragere. Scoaterea forțată poate răni grav uretra. Discută cu medicul sau cu asistenta pentru orice disconfort sau problemă de funcționare.
Se poate înfunda des sonda urinară la pacienții cu sânge sau cheaguri în urină?
Da, la persoanele cu hematurie și cheaguri, blocajele sunt mai frecvente. De obicei, medicul stabilește un plan specific: sondă potrivită, eventual spălare de vezică în spital și monitorizare mai atentă a debitului de urină.
Un cateter urinar aduce multă ușurare, dar și un nou tip de grijă în familie. Să știi când poți rezolva singur mici blocaje de poziție și când trebuie să pui mâna pe telefon pentru un consult face diferența între un incident neplăcut și o complicație serioasă.
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Dacă apar dureri puternice, febră sau punga de sondă rămâne goală deși persoana bea lichide, discută cât mai repede cu medicul urolog sau sună la serviciul de urgență.
